Agresivitatea copiilor determinata de un marker din creier

1

Vedem de multe ori agresivitatea copiilor mai mare la unii copii decat la ceilalti, tachinandu-se sau provocandu-i pe ceilalti. In aceste situatii, unii copii riposteaza cu violenta in timp ce altii isi continua joaca. Ce determina astfel de diferente la acelasi timp de stimuli, s-a incercat sa se afle in urma cercetarilor specialistilor. Cu alte cuvinte, exista raspunsuri diferite la acelasi stimul.

Agresivitatea copiilor mici este determinata de un marker din creier

Un studiu publicat recent in publicatia ”Journal of Child Psychology and Psychiatry” arata ca agresivitatea copiilor mici este determinata de un marker din creier. Cercetarea efectuata  la Universitatea Bloomington (Indiana) pe 153 de copii cu varste cuprinse intre doi si trei ani jumate a aratat a aratat a masurat intensitatea asa numitelor ”valuri ale creierului P3”. Aceste valuri au fost studiate cand copiii se confruntau cu o schimbare a situatiei.  Comform  eurekalert.org, studiul arata ca agresivitatea copilului creste pe masura ce undele cerebrale P3 au o intensitate mai mica.

Valul P3, indicator al agresiunii copiilor

Atunci cand o persoana evalueaza si raspunde la o interactiune sociala sau orice alt tip de schimbare de mediu, in creier se produc o serie de unde din randul carora fac parte si valurile P3. Acestea s-au observat deja la adulti iar studiul dorea sa afle daca exista si la copii sau acestea apar doar la varsta adulta. Cu aceasta ocazie s-a ajuns la concluzia ca Valul P3 este un indicator al agresiunii.

Aceasta cercetare este una foarte importanta pentru ca rezultatele obtinute pot fi folosite in a identifica de la cea mai mica varsta predispozitia catre comportament agresiv. Astfel, cresc si sansele ca aceste comportamente greu de tratat sau controlat la varsta adulta sa fie reduse sau chiar oprite printr-o interventie de la o varsta cat mai mica.

Isaac Petersen, autorul studiului si profesor de psihologie , a constatat ca exista numeroase indicii sociale corelate cu agresivitatea. El mentioneaza expresia faciala, tonul vocii, limbajul corpului, postura corpului, gesturile si proximitatea. Cercetatorul mentioneaza ca cei mici pot deveni ostili atunci cand nu reusesc sa le observe si sa le interpreteze.

Cum a decurs cercetarea?

Cei 153 de copii implicati in acest proiect de cercetare au fost testati in sesiuni individuale. Procedura a constat in montarea unei casti cu senzori care masura activitatea creierului. Copiii primeau un stimul sonor constand intr-un flux de sunete care se modificau pe masura ce acestia urmareau desene animate care rulau fara sunet.  La fiecare schimbare de sunete, undele P3 isi modificau activitatea, iar senzorii amplasati in casca pe care o aveau copiii pe cap, masura modificarile aparute.

Cum creierul traducea schimbarea tonurilor ca o interactiune sociala, copiii reactionau la schimbarile percepute. S-a constatat ca acei copii, indiferent daca erau fete sau baieti, care aveau valori scazute ale undelor P3, erau considerati agresivi de catre parinti.

Cercetatorul care si-a testat studiul pe copii de 30, 36 si 42 de luni considera ca acele persoane care au probleme in interpretarea schimbarilor de mediu au un nivel mai scazut al undelor P3. Acest fapt le face sa fie confuze si, din aceasta cauza, si agresive.

Cu toate ca markerul P3 nu a fost studiat inca la scara larga, acesta a devenit un instrument pe baza caruia se va analiza predispozitia pentru agresivitate pentru a o putea controla de la cea mai frageda varsta, sustine cercetatorul Isaac Petersen.

Share.