Bolile cu transmitere sexuala

1

Bolile cu transmitere sexuala sunt infectii care se transmit prin contact sexual dar nu numai.

Printre mijloacele de transmitere ale acestor boli cu trasnsmitere sexuala, in afara de contactul sexual, pot fi: contactul cu zona infectata, contactul cu obiecte infectate (ace, prosoape, lenjerie intima, etc.) sau de la mama la fat.

Bolile cu transmitere sexuala cele mai frecvente se pot clasifica in functie de:

Virusi si germeni paraziti:

Fungi si germeni comuni (se pot transmite prin contact sexual dar pot, de asemenea, sa se manifeste si sa colonizeze mucoasele in lipsa oricarui contact sexual, prin dezechilibrul florei):

  • Candida albicans
  • Garnerella Vaginalis
  • Mycoplasma hominis
  • Mycoplasma genitalum
  • Ureaplasma Urealyticum
  • Streptococi
  • Staphilococcus aureus
  • Leptothrix
  • Haemophilus vaginalis
  • Corynebacterium

Cea mai pericloasa dintre toate infectiile cu transmitere sexuala este infectia cu HIV, apoi sifilis, care a provocat epidemii. Bolile cu transmitere sexuale apar in regiunea genitala, dar pot sa apara si in cavitatea bucala, sau la nivelul ochilor.

Simptomele bolilor cu transmitere sexuale din zona genitala se manifesta prin secretii neobisnuite, dureri in zona pelviana, arsuri, prurit, senzatie de iritatie, dureri in timpul actului sexual (dispareunie) sau la urinare (disurie). Nu este obligatoriu sa apara toate aceste simptome, unele pot disparea de la sine, chiar daca infectia ramane.

Este foarte important ca in tratarea bolilor cu transmitere sexuala sa se faca o diagnosticare corecta.

Tratamentul bolilor cu transmitere sexuala trebuie tinut pe toata perioada recomandata, deoarece simptomele pot sa dispara. Actul sexual poate fi reluat dupa 3 zile dupa terminarea tratamentului.

Cele mai mari riscuri de infectare cu aceste boli cu transmitere sexuala sunt: contactul sexual cu mai multi parteneri, nefolosirea prezervativului ca mijloc de protectie si folosirea drogurilor injectabile intravenos.

Cuprins:

  1. Generalitati
  2. Sifilis
  3. Gonoreea
  4. Chlamydia
  5. Scabia
  6. SIDA
  7. Concluzii

Sifilis

Sifilisul este o infectie cu transmitere sexuala cauzata de bacteria spirocheta Treponema pallidum subspecia pallidum. Calea principala de transmitere este contactul sexual, dar se poate transmite si de la mama la fat, in timpul sarcinii sau al nasterii, rezultand sifilisul congenital.

Simptomele difera in functie de cele patru stadii ale sifilisului (primar, secundar, latent, si tertiar).

In stadiul primar se prezinta, in general, o singura ulceratie (o zona a pielii ferma, nedureroasa, fara mancarimi), sifilisul secundar prezinta o eruptie difuza ce implica frecvent palmele mainilor si talpile picioarelor, sifilisul latent prezinta foarte putine simptome sau nici unul, iar sifilisul tertiar cu gome, simptome neurologice sau cardiace.

Sifilisul mai este numit si „marele imitator” din cauza prezentei simptomatice atipice. Depistarea bolii se face, de obicei, printr-un test serologic, dar bacteriile pot fi vazute si la microscop.

Sifilisul poate fi tratat eficient cu antibiotice, metoda preferata fiind administrarea intramusculara de penicilina G (administrata intravenos in cazul neurosifilisului) sau ceftriaxona, iar bolnavilor cu alergie acuta la penicilina li se administreaza doxiciclina sau azitromicina pe cale orala.

In 1999 au contractat sifilis circa 12 milioane de oameni in toata lumea, peste 90% dintre cazuri fiind inregistrate in tarile in curs de dezvoltare. Dupa o scadere dramatica a numarului de cazuri datorita disponibilitatii penicilinei in anii ’40, odata cu inceputul noului mileniu ratele infectiei au crescut in multe tari, infectia fiind frecvent asociata cu virusul imunodeficientei umane (HIV). Acest fapt este in parte atribuit practicilor sexuale nesigure in randul barbatilor ce intretin relatii intime cu barbati, promiscuitatii sporite, prostitutiei si tendintei de utilizare din ce in ce mai scazuta a mijloacelor de protectie de bariera.

Gonoreea

Gonoreea este o afectiune comuna cu transmitere sexuala, infectia fiind cauzata de bacteria Neisseria gonorrhoeae. Gonoreea afecteaza atat barbatii, femeile cat si copiii.

Simptomele obisnuite la barbati sunt de arsura la urinare si prezenta unei secretii uretrala laptoasa alb-galbuie.

Femeile, pe de alta parte, sunt asimptomatice jumatate de timp sau au scurgeri vaginale si dureri pelviene.

In ambele cazuri, daca gonoreea este lasata netratata, aceasta se poate raspandi la nivel local, provocand epididimita sau boala inflamatorie pelvina.

OMS estimeaza ca 62 de milioane de cazuri de gonoree apar in fiecare an. Incepand cu anul 2010, a provocat circa 900 de decese.

Chlamydia

Chlamydia reprezinta infectia cu bacteria Chlamydia Trachomatis si este cea mai frecventa boala cu transmitere sexuala in tarile dezvoltate.

Bacteria Chlamydia Trachomatis traieste doar in interiorul celulelor si este greu de depistat deoarece adesea decurge fara simptome (dureri la contactul sexual, scurgeri vaginale nu foarte abundente, senzatie de intepaturi, menstruatie neregulata, arsuri in timpul urinarii, etc).

Ca si gonoreea, chlamydia se transmite prin contactul direct cu mucoasele sau lichidele infectioase.

Tratamentul in cazul Chlamydia, acesta trebuie urmat de catre ambii parteneri (indiferent de absenta sau prezenta simptomelor) si dureaza intre 14 – 21 de zile, constand in antibioterapie tintita.

 Scabia

Scabia este o boala contagioasa, o infectie a pielii cauzata de acarianul Sarcoptes scabiei. Acarianul parazit femela sapa un canal in piele in care depune 2 – 3 oua pe zi timp de o luna, ceea ce determina prurit tegumentar si iritarea pielii  care la majoritatea oamenilor provoaca o senzatie de mancarime intensa cauzata de o reactie alergica.

Scabia este clasificata de Organizatia Mondiala a Sanatatii ca o boala legata de apa. Boala poate fi transmisa de la obiecte, dar este cel mai adesea transmisa prin contact direct piele-pe-piele, cu un risc mai mare cu contact prelungit.

Infectiile initiale necesita patru si sase saptamani pentru a deveni simptomatic.

Scabia este una dintre cele trei cele mai frecvente tulburari ale pielii la copii. Din 2010 ea afecteaza aproximativ 100 de milioane de persoane (1,5% din populatia mondiala) si este la fel de comune la ambele sexe.

SIDA

SIDA (Sindromul Imunodeficientei Dobandite), este o afectiune a sistemului imunitar, caracterizata prin infectii oportuniste, neoplasme, disfunctii neurologice si o mare varietate de alte sindromuri.

Infectia cu HIV este ireversibila, se poate doar intarzia aparitia bolii prin administrare de medicamente. Boala SIDA, odata declansata, evolueaza continuu, putandu-se intarzia doar si trata medicamentos sau chirurgical o serie de boli aparute ca urmare a deficitului imun.

SIDA este un sindrom care denumeste totalitatea bolilor asociate infectiei cu virusul HIV, infectie care duce la slabirea, respectiv distrugera sistemulului imun. Aproape toate persoanele netratate infectate cu HIV vor dezvolta in cele din urma SIDA.

SIDA afecteaza in special populatia tanara, activa din punct de vedere sexual, insa se poate transmite si de la mama la copil (fat), in cursul nasterii prin contactul cu sangele matern sau dupa nastere prin alaptare.

Infectiile oportuniste in cazul bolii SIDA, la un organism sanatos uneori nici nu se manifesta sau pot fi combatute cu destula usurinta. Virusuri nu prea periculoase precum Herpes simplex sau Herpes zoster pot duce la imbolnaviri grave.

Toxoplasmoza, tuberculoza, citomegalia, PcP – o forma a pneumoniei si ciuperca Candida albicans sunt de asemenea boli caracteristice stadiului SIDA.

Concluzii

Bolile cu transmitere sexuala au crescut numeric si vor creste in continuare daca nu se vor lua masuri drastice pentru combaterea mecanismului care permite propagarea acestor afectiuni in randul populatiei.

Cu toate ca s-au luat masuri pentru combaterea acestor boli cu transmitere sexuala si au aparut medicamente noi si eficiente de tratament, numarul acestor boli creste alarmant si apar cazuri noi la o parte insemnata a populatiei, ceea ce constituie pentru viitor un semn de alarma.

Contactele sexuale ocazionale mai ales cu persoane necunoscute, ingreuneaza desfasurarea unei anchete epidemiologice corecte, ceea ce face ca sursa de infectie sa nu fie descoperita, acest lucru fiind esential in stoparea fenomenului de extindere rapida a bolilor cu transmisie sexuala.

Educatia sanitara si antiveneriana a populatiei la ora actuala lasa de dorit fiind una din metodele cele mai eficace de prevenire si combatere a acestor afectiuni, ea nu este aplicata in mod corespunzator cu rezultate negative vizibile.

Share.

1 Comment

  1. Pingback: Afectiuni ginecologice frecvente si tratamentul potrivit • VoxMedical | Viata si sanatate

Leave A Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.