Copii responsabili si independenti. Cum putem face asta?

0

Pe timpul verii copiii ajung sa petreaca mai mult timp alaturi de parinti. Deseori se intampla ca in acesta perioada parintii sa fie epuizati, nervosi si stresati dupa o zi intreaga petrecuta alaturi copil. Toate acestea in ciuda faptului ca sunt in concediu. De ce se intampla asta? Oare alaturi de copii nu ne putem relaxa?

Cu totii ne dorim copii responsabili si independenti, pentru a ne putea bucura din plin de concediu. Cum putem face asta?

Lumea devine tot mai sigura comparativ cu secolele trecute, totusi parintii de acum sunt mult mai anxiosi si protectivi cu copii lor decat erau pe vremea bunicilor nostii.

Studiile demonstreaza faptul ca astazi un parinte petrece cu copilul sau in medie 7 minute pe zi, ceea ce este foarte putin. Totusi, ce fac parintii in timpul lor liber?

Raspunsul este simplu: petrecem prea mult timp protejandu-si copii, scutindu-i de treburi casnice si de responsabilitati.

Cu siguranta va este foarte familiara formularea „Tu nu trebuie sa faci nimic, doar sa inveti.” Parintii se straduiesc prea mult sa le ofere copiilor toate conditiile necesare invatarii, sa ii protejeaze de greutati, de probleme, de tristeti, de munca, de sarcini grele, insa nu se gandesc ca prin aceasta supraprotectie se autosolicita pe ei insisi, dar priveaza si copilul de o dezvoltare psihica sanatoasa si armonioasa.

Copilul trebuie lasat sa devina responsabil, independent si capabil de a-si gestiona propriile greutati. Din aceasta supraprotectie se naste stresul si oboseala exagerata a parintilor. Ei  se  angajeaza sa isi protejeze copii de conflicte cu prietenii, mici raniri sau boli ale copilariei, experiente dureroase, tristeti sau dezamagiri. Impiedicand acesta dezoltare fireasca a copilului, el poate suferi in viata adulta, deoarece nu va fi obisnuit sa isi asume responsabilitati.

Semnele supraprotectie la copii

Semnele supraprotectie sunt evidente, daca stim la ce sa fim atenti:

  • Copilul este total dezinteresat si nepasator de ce i se intampla la scoala
  • Nu i se pot da sarcini, deoarece refuza sa le indeplineasca
  • Daca nu primeste ce isi doreste, copilul ii va santaja emotional pe parinti
  • Parintii sunt prea ingaduitori si deloc inconsecventi cu copilul
  • Copilul si parintele traiesc intr-o bula bine protejata de lumea sociala
  • Copilul nu  se imprieteneste cu alti copii – analfabetism social
  • Daca se imprieteneste, copilul alege doar copii mult mai mici decat el (relatie de dominare) sau adulti ( asteapta sa aibe grija cineva de el), astfel nu poate dezvolta o relatie democratica cu copii de varsta lui
  • Cand ajung adulti nu isi asuma responsabilitati – nu se angajeaza, nu au relatii de lunga durata, sunt cei care „raman acasa” si gasesc justificari palpabile pentru acest lucru

Parintele care are tendinta de a supraproteja este mereu ingrijorat de starea copilului, il suna foarte des si vrea sa ii stie fiecare pas. Doreste sa detina controlul pentru orice decizie a copilului, vrea sa il scuteasca de orice sarcina si ii face toate poftele. Ii acorda o atentie exagerata si ii ofera lucruri de care acesta nici macar nu are nevoie. De exemplu ii pregateste mancare, chiar daca copilului nu ii este foame sau il imbraca,  chiar daca copilului nu ii este frig.

Parintele este mereu in garda si sare in apararea copilului daca i se intampla ceva, chiar daca copilul nu ii cere asta si nu va accepta niciodata ca copilul lui poate gresi. Astfel acest parinte, scutindu-si copilul de greutati,  nu il va pregati pentru viata adulta, nu il va invata sa se descurce singur, caci va face totul in locul lui.

Toate astea se intampla in acea perioada a vietii cand copilul ar trebuie sa invete aceste abilitati, adica in copilarie. Copilul supraprotejat va deveni egocentric si posesiv, va avea un comportament iresponsabil, reactii copilaresti total nepotrivite varstei lui. Va avea realizari mult sub capatitatile sale (note mici la scoala sau facultate) , deoarece va fi total nepasator in fata sarcinilor, va fi demotivat  si nu isi va asuma responsabilitatea vietii lui.  Va avea teluri total irealiste si imposibil de atins.

Nu se va adapta la locul de munca, deoarece acolo va fi pe cont propriu si nimeni nu va lucra in locul lui, cum era obisnuit de acasa, insa va fi foarte pretetios si va crede ca i se cuvin toate. Va dezvolta o personalitate dependenta, deoarece inconstient el va crede ca nu se poate descurca singur.

In concluzie putem afirma ca supraprotectia din partea parintelui este ca o trauma pentru copil, deoarece va lasa urme adanci in psihicul lui pentru tot restul vietii. Din pacate societatea a adoptat o mentalitate supraprotectoare in mai multe domenii de activitate, inclusiv in parenting. Copilul insa ne da semnale foarte clare despre unde ar fi limita sanatoasa pentru el, parintii trebuie doar sa fie atenti la aceste semnale si sa nu isi proiecteze propriile temeri si anxietati asupra copiilor.

Cum ar fi corect?

Se recomanda ca parintele sa ii ofere copilului exact ce si cat are el nevoie pentru a se descura, nu mai mult, dar nici mai putin. Ceea ce copilul poate deja sa faca singur, sa fie lasat sa faca singur, parintele trebuie doar sa il incurajeze.

Daca stie sa isi pregateasca sandvichul, sa si-l pregateasca singur  sau daca stie drumul catre scoala sa fie lasat sa mearga singur.  Un alt exemplu foarte bun sunt temele de casa, care sunt exclusiv responsabilitatea copilului si nu a parintelui, deci el trebuie sa se ingrijeasca sa fie scrise si sa fie puse in ghiozdan.

Chiar daca copilului ii este mai greu sau chiar daca ii ia mai mult timp, el poate face foarte multe lucruri singur, inclusiv sa-si ajute parintii la trebuiri casnice. La fiecare situatie noua parintii sa analizeze obiectiv daca exista sau nu un pericol real pentru copil, iar daca exista, pericolul poate fi suportabil pentru copil sau nu.

Sunt nenumarate exemple pe care l-am putea evoca aici, insa esential ar fi ca parintele sa realizeze ca supraprotejandu-si copilul va suferi si copilul, dar si el.

Pentru a fi un parinte vesel, optimist, relaxat, odihnit si mereu disponibil este absolut necesar sa se relaxeze renuntand  la supraprotectie.  Fiind acolo pentru copilul lui exact asa cum are  copilul nevoie va fi mai sanatos psihic atat pentru parinte, cat si pentru copil.

Cu un copil responsabil si autosuficient se poate relaxa si parintele in vacanta.

CristinaBarutaBaruta Cristina, psiholog- psihoterapeut, contributor Televiziunea Medicala

Tel: 0726421082

http://www.cabinetpsihologictimisoara.ro

Share.

Leave A Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.