Divorțul părinților este un eveniment care lasă urme în viața copiilor. În primă fază, de cele mai multe ori, copilul resimte o durere profundă și este măcinat de neliniște și remușcări. Teama de abandon, stresul, sentimentul de vinovăție și anxietatea sunt doar câteva din trăirile prin care trec mulți copii atunci când părinții lor hotărăsc să se despartă.
Dacă părinții înțeleg și acceptă aceste reacții normale, pot lua măsurile necesare pentru a le trata și pentru a diminua efectele negative care le însoțesc. În caz contrar, copilul este forțat să le reprime sau este ignorat, durerea să fiind considerată nefirească. Uneori părinții sunt ei înșiși prea afectați pentru a înțelege perspectiva copilului și, de multe ori, după divorț apare o deconectare foarte nocivă a părinților de proprii copii. Uneori, această deconectare persistă în timp ducând la abandonul sau semi-abandonul sarcinilor părintești de către unul sau, uneori, de ambii părinți.
Sunt frecvente situațiile în care părintele nerezident își construiește o altă familie sau își schimbă domiciliul, uneori în altă țară, pierzând total sau parțial, brusc sau treptat, contactul și legătura cu propriul copil. De cele mai multe ori, părintele nerezident nu sesizează durerea copilului și are chiar un sentiment de inutilitate în legătură cu acesta. Se vede pe el însuși mai mult ca pe un furnizor de bani și bunuri și mai puțin ca pe un părinte adevărat. În situațiile în care părintele rezident nu are suficient tact și nu știe cum să abordeze problema, situația se agravează ajungând în punctul în care reluarea unei legături firești părinte-copil este imposibilă sau foarte puțin probabilă.
Și mai gravă este situația copiilor rămași în grija unui părinte care, copleșit de greutățile financiare, sau din diverse alte motive, deleagă aceste sarcini către altă rudă. Sunt mulți copiii lăsați în grija bunicilor, singurul aport constant al părinților fiind aportul financiar. Evident, în majoritatea cazurilor de acest gen, copiii suferă, problemele cauzate de apariția divorțului persistând mult timp și agravându-se. Ciudat este faptul că majoritatea părinților nu realizează acest lucru decât atunci când este prea târziu și nu se mai poate face nimic. Pentru a elimina aceste inconveniente și pentru a da acestor copii o șansă la o viață cât mai frumoasă, am propus inițierea unui act normativ prin care părinții care divorțează să cunoască mai bine care sunt efectele pe care decizia lor le produce asupra copiilor. Mai mult, tocmai pentru că există soluții care pot limita efectele negative, îmi doresc ca toți părinții care divorțează să le cunoască și, în măsura posibilităților și dorințelor proprii, să le aplice.
Doar cu titlu de exemplu, putem face referire la câteva din sutele de studii care au măsurat efectele (din punct de vedere medical) pe care divorțul îl are asupra copiilor. Astfel, departamentul pentru sănătate din SUA, a constatat într-o cercetare din 2012 privind sănătatea națională că 22% dintre copiii crescuți de un singur părinte au o stare de sănătate precară (față de 12% în cazul copiilor crescuți de ambii părinți biologici). Tot în SUA, documentele oficiale arată că serviciile medicale de urgență sunt mai des folosite de copiii crescuți de părinți singuri decât de ceilalți copii iar deficitul de atenție și alte afecțiuni care influențează performanțele școlare sunt mult mai răspândite în categoria copiilor din familii monoparentale
În Marea Britanie, un studiu longitudinal finalizat recent a arătat că există o legătură semnificativă între divorțul părinților și nivelul obezității. Un alt studiu longitudinal, tot din Marea Britanie, arată că obezitatea dobândită după divorțul părinților persistă și la 44 de ani iar starea de sănătate este mai proastă decât cea a mediei.
În Finlanda, un studiu comparativ a analizat starea persoanelor ai căror părinți au divorțat cu 16 ani în urmă comparativ cu cea a părinților care nu au divorțat.
Concluzia studiului este că stresul provocat de divorț este suficient pentru a afecta starea de sănătate a copiilor pe termen lung iar cunoașterea nevoilor specifice copiilor care trec prin divorț este o condiție necesară pentru a preveni sau diminua efectele negative.
În Suedia, un studiu care a cuprins aproape 1.000.000 de copii analizați pe parcursul a 17 ani a arătat că riscul aparițiilor unor probleme psihiatrice majore, riscul de suicid sau de dependență față de alcool este de două ori mai mare în cazul copiilor crescuți de un singur părinte decât în cazul copiilor crescuți de ambii părinți naturali.
Un studiu cu adevărat impresionant, început în 1921 de Lewis Terman, psiholog la Universitatea Stanford, așa-numitul The Longevity Project – arată faptul că divorțul părinților scurtează viața copiilor cu 4,5 ani. Surprinzător, decesul unui părinte nu are efecte la fel de puternice, deși durerea este poate chiar mai mare, efectele pe termen lung sunt mul mai mici.
Exemplele de mai sus sunt doar câteva din sutele de exemple care arată că părinții care divorțează trebuie ajutați să înțeleagă mai bine nevoile copiilor lor și trebuie să fie îndrumați corect pentru a preveni sau elimina aceste efecte negative. Știm că acest lucru este posibil și mai știm că o informare corectă poate preveni multe probleme, tocmai din acest motiv dorim schimbarea legislației prin introducerea unui curs video, gratuit, pentru toți părinții care divorțează.
În momentul de față, am solicitat și primesc informații de la persoanele interesate, specialiști sau părinți/copii afectați de divorț, dornici să sprijine acest demers cu idei, informații sau fapte. Puteți citi apelul meu http://adrianpascuta.ro/apel/ și îmi puteți trimite mesaje la adresa contact@adrianpascuta.ro
1 Comment
Pingback: Divortul parintilor si impactul psihologic asupra copiilor • VoxMedical | Viata si sanatate