Persoanele cu tulburari psihice – cum se procedeaza in anumite situatii

0

Proiect de ordin care urmareste modificarea unor prevederi din legislatia privind persoanele cu tulburari psihice! Apar precizari legate de imobilizare, izolare, informatiile de natura confidentiala, dar si de inregistrarea plangerilor.

In implementarea Legii sanatatii mintale si a protectiei persoanelor cu tulburari psihice nr. 487/2002 s-au constatat mai multe neconcordante ale prevederilor actului normativ cu o serie de dispozitii din dreptul intern, precum Codul familiei, Codul penal, precum si cu dispozitii din tratate internationale privind drepturile si libertatile fundamentale, precum Declaratia Universala a Drepturilor Omului, Conventia ONU impotriva Torturii si altor Pedespse sau Tratamente cu Cruzime, Inumane sau Degradante, Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale.

Prin proiectul de ordin se propune corelarea dispozitiilor Legii sanatatii mintale cu prevederile dreptului intern si international, fiind introduse o serie de principii generale cu privire la drepturile persoanelor internate cu tulburari psihice. De asemenea, sunt precizate normele speciale de ingrijire din structurile de psihiatrie, masurile de contentie, precum si criteriile pe care o organizatie neguvernamentala trebuie sa le indeplineasca in situatia in care efectueaza vizite de monitorizare in unitatile cu specific psihiatric.

Ce contin normele privind persoanele cu tulburari psihice

Prin acest ordin se aproba Normele de aplicare a Legii sanatatii mintale si a protectiei persoanelor cu tulburari psihice nr. 487/2002, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare. Cateva prevederi:

”Prin contentionare sau imobilizare (…) se intelege restrictionarea libertatii de miscare a unei persoane prin folosirea unor mijloace adecvate pentru a preveni miscarea libera sau pentru a-l imobiliza total pe pacient, prin mijloace specifice protejate, care nu produc vatamari corporale. Contentionarea poate fi utilizata doar atunci când este necesara apararea pacientului de propriile actiuni care l-ar putea rani pe el sau pe ceilalti. Poate fi folosita doar daca aplicarea celor mai putin restrictive tehnici a fost neadecvata sau insuficienta pentru a preveni orice lovire ori vatamare. Imobilizarea este precedata de aplicarea unor tehnici de abordare verbale care sa evite escaladarea agresivitatii si violentei. Se va evita atitudinea de confruntare cu pacientul, se va vorbi pacientului pe un ton calm, neutru si cu o expresie faciala atenta, dar neutra, cu o gestica limitata, lenta fara schimbari bruste de atitudine. in aplicarea masurii de restrictionare a libertatii de miscare a pacientului trebuie depuse toate eforturile pentru evitarea durerii”,

”Reprezentantul legal sau personal al pacientului trebuie informat cu privire la dispunerea unei masuri de restrictionare a libertatii de miscare a pacientului. Contentionarea trebuie efectuata numai in baza dispozitiei medicului, mentionata in foaia de observatie. (…) Contentionarea nu poate dura mai mult de 4 ore. in situatia in care imobilizarea de necesitate nu a fost initiata din dispozitia medicului, acesta va fi solicitat in maximum 30 de minute”,

”Pe tot timpul contentionarii, pacientul trebuie sa fie monitorizat pentru a observa daca nevoile sale fizice, de confort si siguranta sunt indeplinite. O evaluare a conditiilor pacientului trebuie realizata la cel putin fiecare 30 de minute sau la intervale de timp mai scurte daca medicul o cere”,

”Masura izolarii trebuie aplicata prin plasarea pacientului intr-o incapere special prevazuta si dotata in acest scop. incaperea trebuie sa ofere posibilitatea unei observari continue a pacientului, sa fie iluminata si aerisita in mod corespunzator, sa aiba acces la grup sanitar si sa fie protejata in asa fel incât sa previna ranirea celui izolat. Nu pot fi izolate concomitent in aceeasi incapere mai multe persoane. Masura izolarii trebuie sa fie aplicata pentru un timp cât mai scurt posibil”.

”Toate informatiile privind starea de sanatate a pacientului, conditia sa medicala, diagnosticul, prognosticul si tratamentul, precum si alte informatii de natura personala sunt confidentiale, chiar si dupa moartea pacientului. Informatia confidentiala poate fi divulgata numai cu consimtamântul explicit al pacientului sau când exista dispozitii judiciare exprese in acest sens”,

”Toate unitatile care acorda ingrijiri de sanatate mintala au obligatia sa infiinteze un registru special pentru inregistrarea tuturor plângerilor inaintate de pacienti sau de catre reprezentantii acestora. Conducerea unitatii are obligatia sa raspunda in scris la toate plângerile cu privire la incalcarea drepturilor pacientilor. in registru (…) se consemneaza si modalitatea de solutionare a plângerilor”,

”Pacientii spitalizati fara consimtamântul lor nu pot fi folositi ca subiect de cercetare stiintifica”.

Normele de aplicare a Legii sanatatii mintale si a protectiei persoanelor cu tulburari psihice nr. 487/2002, republicata, pot fi consultate aici.

La data la care va intra in vigoare acest ordin, Ordinul ministrului sanatatii nr. 372 din 10 aprilie 2006 privind Normele de aplicare a Legii sanatatii mintale si a protectiei persoanelor cu tulburari psihice nr. 487/2002, publicat in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 373 din 2 mai 2006, se abroga.

Share.

Leave A Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.