Schizofrenia – cauze, simptome, tratament

5

Schizofrenia este o psihoza caracterizata prin deteriorarea proceselor de gandire si de raspunsuri emotionale inadecvate.

Tulburarea se manifesta prin halucinatii auditive, deliruri paranoide sau bizare sau prin vorbire si gandire dezorganizate si este insotita de disfunctie sociala sau ocupationala semnificativa.Debutul acestor simptome apare de obicei la inceputul perioade adulte. Diagnosticul se bazeaza pe comportamentul observat si pe experientele raportate de pacient.

Ereditatea, mediul din frageda copilarie, factorii neurobiologici, procesele psihologice si sociale apar drept factori importanti care contribuie la aparitia tulburarii; unele droguri recreationale si medicamente par a cauza sau inrautati simptomele.

Schizofrenia afecteaza in principal cognitia, dar ea contribuie de obicei la probleme cronice de comportament si emotionale. Persoanele cu schizofrenie prezinta frecvent afectiuni comorbide, incluzand depresie majora si tulburare de anxietate; prevalenta de-a lungul vietii a abuzului de substante (alcool, droguri, etc.) este de aproape 50%.

Problemele sociale, cum ar fi somaj indelungat, saracie si lipsa unui camin, sunt frecvente. Speranta de viata a persoanelor cu schizofrenie este cu 12 – 15 ani mai mica decat a celor care nu au aceasta tulburare, acesta fiind rezultatul problemelor de sanatate fizica si al frecventei crescute a sinuciderilor (in jur de 5%).

Cuprins:

  1. Generalitati
  2. Simptome
  3. Cauze
  4. Tratament

Schizofrenia – simptome

O persoana diagnosticata cu schizofrenie poate avea halucinatii (cele mai frecvente sunt reprezentate de auzirea unor voci), deliruri (adesea bizare sau de natura persecutorie) si gandire si vorbire dezorganizate. Ultima poate baleia de la pierderea sirului gandirii la fraze vag conectate ca inteles si la incoerenta, cunoscuta drept schizofazie, in cazuri severe. Retragerea sociala, indiferenta fata de imbracaminte si igiena, pierderea motivatiei si a judecatii sunt frecvente in schizofrenie.

Exista adesea dificultati emotionale sistematice, care sunt observabile, de exemplu lipsa unui raspuns emotional adecvat.

Debilitatea cognitiei sociale este asociata cu schizofrenia, la fel ca simptomele de paranoia; izolarea sociala apare frecvent.

Apar frecvent probleme cu memoria de lucru si memoria pe timp indelungat, atentia, functiile de executie si viteza de procesare a informatiei. Intr-un subtip frecvent persoana poate ramane preponderent tacuta, poate ramane nemiscata in posturi bizare sau se poate deda la agitatie fara sens, toate semne ale catatoniei.

Adolescenta tarzie si debutul perioade adulte sunt perioade de varf pentru aparitia schizofreniei, acestia fiind anii critici in dezvoltarea sociala si profesionala a tanarului adult.

La 40% dintre barbatii si 23% dintre femeile diagnosticati/diagnosticate cu schizofrenie, tulburarea s-a manifestat inaintea varstei de 19 ani.

Simptome pozitive si simptome negative

Schizofrenia este adesea descrisa in termeni de simptome pozitive si simptome negative.

Simptomele pozitive sunt cele pe care cei mai multi subiecti nu le au in mod obisnuit, dar care sunt prezente la persoanele cu schizofrenie. Ele includ delir, ganduri si vorbire dezorganizate, halucinatii tactile, auditive, vizuale, olfactive si gustative, considerate in mod tipic drept manifestari psihotice.

Halucinatiile sunt de asemenea in mod tipic legate de continutul temei delirului. Simptomele pozitive raspund in general bine la medicamente.

Simptomele negative sunt deficiente ale raspunsurilor emotionale normale sau ale altor procese de gandire si raspund mai putin la medicamente. Ele includ de obicei emotii si afect plat sau lipsit de sensibilitate, saracia vorbirii (alogie), neputinta de a experimenta placerea (anhedonie), lipsa dorintei de a forma relatii sociale (asocialitate) si lipsa motivatiei (avolitie).

Cercetarile sugereaza ca simptomele negative contribuie mai mult decat simptomele pozitive la proasta calitate a vietii, la handicapuri functionale si la a deveni o povara pentru altii. Persoanele cu simptome preponderent negative pot avea adesea un trecut de proasta adaptare inaintea aparitiei bolii, iar raspunsul la medicamente este adesea limitat.

Schizofrenia – cauze

O combinatie de factori genetici si de mediu joaca un rol important in aparitia schizofreniei. Oamenii cu istoric familial de schizofrenie si care sufera de o psihoza temporara sau auto-limitata au o sansa de 20–40% de a fi diagnosticati cu schizofrenie in anul urmator psihozei.

Cauze genetice

Cel mai mare risc de a deveni bolnav de schizofrenie il au cei care au o ruda de gradul intai care are de asemenea are schizofrenie (riscul este de 6,5%).

Factorii de mediu

Factorii de mediu asociati cu aparitia schizofreniei includ mediul de viata, folosirea de droguri si factorii de stres prenatali.

Stilul de crestere si educare a copiilor pare a nu avea niciun efect important, desi bolnavii sustinuti de parinti o duc mai bine decat cei cu parinti critici sau ostili. S-a descoperit in mod repetat ca traiul in mediul urban, in copilarie sau la varsta adulta, dubleaza riscul de a face schizofrenie, chiar dupa eliminarea efectelor datorate folosirii drogurilor recreationale, grupului etnic si marimii grupului social.

Alti factori care joaca un rol important includ izolarea sociala si imigrarea, legata de adversitate sociala, discriminare rasiala, somaj si conditii proaste de locuit.

Abuzul de droguri

Unele droguri au fost asociate cu aparitia schizofreniei, inclusiv canabisul, cocaina si amfetaminele. Aproape jumatate din cei care au schizofrenie folosesc in mod excesiv droguri si/sau alcool.

Rolul canabisului ar putea fi cauzal, dar alte droguri ar putea fi folosite doar ca mecanisme de a face fata depresiei, anxietatii, plictiselii si singuratatii.

Canabisul este corelat cu o crestere proportionala cu doza a riscului de a avea tulburari psihotice iar uzul frecvent este corelat cu dublarea riscului de psihoza si schizofrenie.

In timp ce multi cercetatori accepta ideea conform careia canabisul este o cauza ce contribuie la aparitia schizofreniei, aceasta ipoteza ramane controversata.

Amfetamina, cocaina si mult mai rar alcoolul pot provoca psihoze foarte asemanatoare schizofreniei.

Desi nu este in general acceptata drept cauza a bolii, bolnavii cu schizofrenie folosesc nicotina mult mai des decat restul populatiei.

Factori de dezvoltare

Factori cum ar fi hipoxiile si infectiile sau stresul si malnutritia mamei pe parcursul dezvoltarii fetale pot provoca o usoara crestere a riscului de a aparitie a schizofreniei.

Infectiile cu protozoarul Toxoplasma Gondii, responsabil de toxoplasmoza, par a fi legate de schizofrenie in diverse feluri: infectia acuta poate produce simptome psihotice similare celor manifestate in schizofrenie.

Anumite medicamente folosite in tratamentul uman al schizofreniei manifesta o actiune inhibitorie a replicarii protozoarului Toxoplasma Gondii; numeroase studii au aratat ca in randul bolnavilor de schizofrenie prezenta de anticorpi pentru Toxoplasma Gondii este mai frecventa decat in populatia generala; expunerea copilului in copilarie la un mediu in care exista pisici este considerat a fi un factor de risc la schizofrenie in sine, pisicile fiind cunoscute a fi principalul purtator si vehicul pentru protozoarul responsabil de toxoplasmoza umana.

Schizofrenia – tratament

Tratamentul primar pentru schizofrenie este reprezentat de medicamentele antipsihotice, adeseori in asociere cu suportul psihologic si social.

Spitalizarea poate avea loc pentru episoade severe, fie in mod voluntar, fie (daca legislatia medicala o permite) prin tratament fortat. Spitalizarea pe termen lung se intalneste rar, incepand de la dezinstitutionalizarea care a debutat in anii ’50.

Serviciile de sprijin comunitare includ centre de primire, vizite facute de catre membrii serviciilor medicale comunitare, angajari subsidiate si grupuri de sprijin; acestea se intalnesc in mod frecvent.

Unele dovezi indica faptul ca exercitiul fizic regulat are un efect pozitiv asupra sanatatii fizice si mentale a bolnavilor de schizofrenie.

Tratament medicamentos

Tratamentul de prima linie al schizofreniei este medicatia antipsihotica, care poate reduce simptomele pozitive in decurs de 7 – 14 zile. Totusi, antipsihoticele nu reusesc sa amelioreze simptomele negative si disfunctiile cognitive.

Care sunt cele mai bune antipsihotice, cele tipice sau cele atipice, ramane un aspect controversat. Ambele au rate egale de oprire si de revenire a simptomelor atunci cand antipsihoticele tipice sunt folosite in doze mici sau moderate.

Exista un raspuns bun in 40–50% din cazuri, un raspuns partial in 30–40% din cazuri si rezistenta (lipsa de raspuns satisfacator a simptomelor la doua-trei antipsihotice timp de sase saptamani) in 20% din cazuri.

Clozapina este un tratament eficace pentru cei care raspund slab la alte medicamente, dar are o reactie adversa potentiala grava, si anume agranulocitoza (numar scazut de celule sanguine albe) in 1–4% din cazuri.

Referitor la efectele adverse, antipsihoticele tipice sunt asociate cu frecvente mari ale efectelor secundare extrapiramidale, in timp ce antipsihoticele atipice sunt asociate cu crestere in greutate, diabet zaharat si risc de sindrom metabolic.

Anumite antipsihotice atipice, cum ar fi chetiapina sau risperidona sunt asociate cu risc crescut de deces, in comparatie cu antipsihoticul tipic perfenazina, iar clozapina este corelata cu cel mai mic risc de deces.

Pentru cei care nu vor sau nu-si pot lua medicamentele in mod regulat, preparatele antipsihotice dépôt („de depozit”) cu actiune pe termen lung pot fi folosite pentru a tine boala sub control. Atunci cand sunt folosite in asociere cu interventii psiho-sociale, ele pot imbunatati respectarea tratamentului pe termen lung.

Interventiile psiho-sociale

Anumite interventii psiho-sociale pot fi utile in tratamentul schizofreniei, inclusiv terapia de familie, tratament comunitar asertiv, angajare subsidiata, remedierea cognitiva, scolile de meserii, terapia cognitiv-comportamentala (TCC), interventiile de economie simbolica, interventiile psiho-sociale contra abuzului de substante si de control de greutate.

Terapia de familie sau educatia care se adreseaza intregii familii a unui bolnav poate reduce recaderile si spitalizarile. Dovezile privind efectivitatea TCC, fie in reducerea simptomelor, fie in prevenirea recaderilor sunt neglijabile.[

 

Share.

5 Comments

  1. Valentin Ioan on

    Cred ca mai trebuie studiata aceasta boala psihica, deoarece mi se pare ca un diagnostic cu schizofrenie te poate marginaliza social, daca nu cumva te “arunca in strada” ( “homeless” ).

  2. Am avut o simpla insomnie cand m-am internat, imi plac oamenii si am prieteni, iau tratamentul prescris de la 16 ani. Am 45 de ani, si nu inteleg nici acum de ce mi s-a pus diagnosticul de schizofrenie, cand nu am nici un simptom mentionat aici, nu am si nu am avut niciodata halucinatii sau delir, am cateodata zile in care ma simt mai agitata un pic, dar nu e deloc grav, la scoala eram retrasa si timida, prea corecta sa zic asa, colegii ma bascaleau, parintii erau critici cu mine,,,acesta ar fi cauza. Dar totusi pe ce baza mi se pune in continuare acest diagnostic, pe baza trecutului meu sau pe baza simptomelor pe care nu se cunosc? Charlotte Toth Reprezentant avon, si autoarea cartii Iubirea Vulturului editata in 2013.

  3. Prostii nimic din ce scrie mai sus nu are logica……..dictorii mai pun si din mintiile lor bolnave

Leave A Reply