Sindromul Peter Pan este o afectiune popularizata de psihologul Dan Kiley in 1983 si se refera la adultii care se comporta ca un copil sau adolescent si sunt incapabili sa-si asume responsabilitatea actiunilor lor si de a se comporta conform varstei sale biologice, desi au un nivel de inteligenta peste medie.
Sindromul Peter Pan este intalnit in special la barbati
Numele vine de la personajul omonim, Peter Pan, care refuza sa creasca si prefera sa se inchida in lumea copilariei.
Persoana cu o astfel de afectiune este sigura pe ea, chiar aroganta, atitudine prin care ascunde nesiguranta si incapacitatea de a adopta decizii.
Pe langa imaturitate emotionala, sindromul Peter Pan se caracterizeaza prin teama de a gresi si de a nu fi acceptat si iubit de cei apropiati. Are tendinta de a recurge la minciuni, la exagerari atunci cand vorbeste de proiecte ambitioase sau de aventuri sentimentale extravagante. Este preocupat de propria persoana si de propriile probleme, sustinand ca toti ceilalti sunt responsabili de lucrurile negative din viata sa. Nu accepta compromisul, considerand un obstacol in calea libertatii sale.
In cadrul relatiei de cuplu, atunci cand apar probleme, cauta sa nu se implice, sa nu aiba planuri pe termen lung. Instabilitatea afectiva se transpune in tendinta spre infidelitate.
Sindromul Peter Pan – cauze
Una din principalele cauze o constituie lipsa de afectiune din copilarie. La maturitate, o astfel de persoana doreste sa se simta protejata, fiindu-i teama de necunoscut.
De exemplu, barbatii cu sindrom Peter Pan prefera sa locuiasca cu parintii si isi intemeiaza o familie la varste avansate.