Stopul cardiorespirator poate sa apara la orice varsta si, mai ales, apare subit. In afara mediului spitalicesc, aceasta urgenta medicala poate fi – în mod exceptional – rezolvata de orice persoana, daca stie câteva reguli de acordare a primului ajutor.
Astfel, viata unui bebelus sau a unui varstnic depinde uneori doar de gradul de civilizatie al oamenilor de la locul accidentului.
Televiziunea Medicala isi propune sa ofere tuturor sansa la viata oferita de cele 5-6 minute in care manevre simple pot face diferenta dintre viata si moarte si demareaza seria Lectiilor pentru viata.
“V-as propune sa incepem cu cea mai mare dintre urgente, sau urgenta urgentelor, care este stopul cardiorespirator si cerebral. Deci oprirea functiilor vitale: activitatea cerebrala, activitatea respiratorie si activitatea cardiaca.
Putem sa ne imaginam o siuatie, spre exemplu: suntem intr-o statie de autobus si langa noi se prabuseste o persoana. Noi vom incerca sa testam de la inceput acele functii vitale. In primul rand starea de constienta – este sau nu este constient , este semiconstient – dupa aceea, respiratia si dupa aceea, circulatia. Si in functie de ce gasim ne apucam de lucru”, spune dr. Iosif Florin Cobzariu, medic primar medicina de urgenta.
“Daca punem diagnosticul sau constatam stopul cardiorespirator, ne apucam de resuscitarea de baza.
Resuscitarea de baza inseamna resuscitarea pe care poate sa o faca oricine, pentru ca nu este nevoie de nimic, decat de bunavointa, de ceva cunostinte si, sigur, ceva rezistenta fizica pentru ca un asemenea protocol nu este chiar foarte usor.
Vreau sa va spun ca in conditii de stop cardiorespirator organismul nostru rezista 3-5 minute . Cea mai sensibila dintre celule este o celula nervoasa, neocortex numita, nu rezista fara oxigen, deci in conditii de stop cardiorespirator si cerebral, mai mult de 3-5 minute. Deci daca in 3-5 minute nu intervine cineva, persoana respectiva va deveni, cum se spune in general , o leguma.
Resuscitarea de baza se invata extraordinar de usor. Am sa va demonstrez aici. Putem chema pe cineva de langa noi – doamna, domnule veniti si ajutati-ma – foarte repede se poate invata si pricepe de catre oricine.
Presupunem ca persoana a cazut langa noi, am sprijinit-o sau nu, sigur ca incepem sa testam functiile vitale. Prima ne intereseaza este starea de constienta: Tanti, nenea, unde sunteti? Ce s-a intamplat? Deschideti ochii. Scoateti limba. Fac asta pentru ca , daca imi spune unde este, ce s-a intamplat, inseamna ca este orientat temporo-spatial si inseamna ca isi va reveni. Daca nu imi spune unde este si cum il cheama si in ce a zi saptamanii suntem, nu este orientat temporo-spatial, ii cer : deschideti ochii, scoateti limba! Daca executa aceste comenzi, inseamna ca este in stare de subconstient. Eu trebuie sa stiu de la inceput ca tot timpul voi sta de vorba cu el si voi testa aceasta functie, ca sa vad incotro o ia. Daca nu executa nici comenzile simple, inseamna ca este inconstient.
Am terminat cu starea de constienta. Mergem mai departe cu starea celei de-a doua functii, cu respiratia. Pentru asta, o mana sub ceafa, o mana pe frunte, ii dam capul pe spate ca sa ii eliberam limba – nu si-o inghite nimeni – dar cade in fundul gatului si in acest moment aplecam capul peste fata victimei si, privim la torace – priveste, asculta vreun zgomot respirator si simte pe obraz aerul respirat. Deci pentru a testa respiratia e o formula.”, spune dr. Iosif Florin Cobzariu, medic primar medicina de urgenta.
Facem un singur pas: PRIVESTA, ASCULTA SI SIMTE
“Nu are nici respiratie sau are respiratie, n-are nici un fel de importanta, mergem mai departe, noi retinem, mergem la testarea activitatii cardiace. Pentru asta, la adult vom palpa pulsul carotidian. E bine sa dezbracam victima. Imediat langa aparatul laringian, langa marul lui Adam si putin in spate, cu trei degete, acolo putem palpa pulsul. Pentru fiecare dintre aceste trei functii nu folosim nici mai mult nici mai putin decat aproximativ 10 secunde. Pentru ca in timpul asta neocortexul incepe sa moara.
Hiperextensia capului – sigur ca putem curata, sigur ca putem pune o batista intre noi si victima ca sa nu ne contaminam – pensam narinele, ca sa nu iasa aerul pe care il suflam pe nas, tragem aer in piept si suflam. O sa va rog sa observati ca toracele se misca. Asta facem de doua ori. Intre cele doua respiratii e bine sa fie cam patru secunde. O respiratie dureaza cam doua secunde.
Trecem la masajul cardiac extern. Aici, in gropita de deasupra sternului, in furculita sternala, un deget mic, si celalalt pe apendice, unde se unesc coastele, si ochiometric, cu cele doua degete mari determinam mijlocul sternului si stanga-dreapta. Pe acest mijloc punem promontoriul, aceasta linie a palmei, nu podul palmei, ci promontoriul punem pe acel punct, acoperim cu mana cealalta, tragem de degete in sus, coatele intinse, noi cat mai perpendicular pe victima si vom face aceste compresiuni, decompresionand sau impingand sternul cam 4-6 centimetri.
De unul singur nu pot sa verific ce fac, daca eu sunt eficace sau nu. Cand o sa fim in doi, fiecare verifica munca celuilalt si atunci putem fi siguri ca este ok
Trebuie sa facem 100 de compresiuni pe minut. In limba romana avem urmatoarea posibilitate de numaram: facem 30 un ciclu – doua respiratii si 30 de compresiuni, acesta este ciclul pe care trebuie sa il respectam, este ciclul recomandat astazi.
Deci am dat doua insuflatii, trebuie sa facem 30 de compresiuni, cu frecventa, cu ritmul de 100 pe minut. Inima noastra bate de 60-80 de ori pe minut, noi trebuie sa mai adaugam 20 la suta pentru ca se pierde din activitatea spontana in activitatea artificiala, sau circulatia artificiala pe care o facem noi.
Ca sa obtinem aceasta frecventa de 100 pe minut, de la 1 pana la 10 – trebuie sa numaram tare – punem intre cifra conjunctia “si” si le rostim intr-un cuvant: unusidoisitreisipatrusicincisisasesisaptesioptsinouasizece. Intre 11 si 20 folosim forma prescurtata, sau taraneasca a cifrelor: unspe, doispe, treispe, paispe, cinspe, saispe, saptespe, optuspe, nouaspe, douazeci. Intre 20 si 30 nu spunem numarul, ci doa cifrele, adica: doiunu, doidoi, doitrei, doipatru, doicinci, doisase, doisapte, doiopt, doinoua, treizero. Doua insuflatii iarasi.
In acest ritm de doi la 30, de unul singur nu rezistam mai mult de sapte, opt, zece, 12, hai sa spunem oamenii mai puternici, cel mult 15 minute. Motiv pentru care avem nevoie de un ajutor. Oricine e langa noi, o sa va rog sa veniti. O sa faceti dvs compresiuni.
Oricum, principiul general in primul ajutor este mai bine faci ceva, chiar daca nu este perfect, decat sa nu faci nimic”, mai spune dr. Iosif Florin Cobzariu, medc primar medicina de urgenta, asistent universitar, doctor in stiinte medicale.
Toate aceste manevre se fac pana la venirea ambulantei. Pentru ca, oricat de bine ar fi dotat un serviciu de urgenta, utilat cu aparatura sau elicoptere, nu are posibilitatea sa ajunga in 3-5 minute la accident. Statisticile arata ca supravietuirea in stop este foarte mica, de 15-20 la suta, tocmai datorita faptului ca nu se intervine la timp. Si scapa cei care au norocul sa aiba langa ei un martor care stie sa faca resuscitarea de baza.
autor: DELIA SESCU BARBU
