În cazul consultaţiilor preventive, pacientul va fi obligat să meargă la medicul de familie, iar în cazul în care nu se va prezenta, va fi… sancționat? Când va trebui să meargă pacientul la consultaţia preventivă, va fi chemat de medicul de familie? Ce analize vor conține consultaţiile preventive? Secretarul de stat în Ministerul Sănătății Adrian Pană încearcă să clarifice aceste chestiuni legate de asistenţa medicală primară, așa cum va fi acordată în curând.
”Nu există modalităţi legale şi etice disponibile în prezent în sistemele publice de sănătate europene pentru a constrânge prin sancţiuni populaţia să utilizeze anumite servicii de sănătate. Cu toate acestea, există iniţiative şi proiecte în Europa care caută să identifice si să testeze alternative de motivare a pacienţilor să participe la controalele preventive”, explică Adrian Pană, legat de consultaţiile preventive.
Secretarul de stat în Ministerul Sănătății Adrian Pană spune că a avut o întâlnire cu asociaţiile de pacienţi cu privire la întregul pachet de servicii medicale: una din problemele ridicate a fost motivarea populaţiei pentru prezentarea la consultaţia preventivă periodică. ”Va trebui să găsim o metodă prin care să-i convingem pe cetăţeni să fie responsabili faţă de starea lor de sănătate. De exemplu, ceea ce s-a realizat în Programul naţional de evaluare a stării de sănătate, programarea în funcţie de luna naşterii poate fi o soluţie. Aceasta nu înseamnă că o persoană care din motive obiective nu se prezintă în luna naşterii nu se mai poate prezenta în anul respectiv”.
Deci, o primă evaluare va fi realizată în preajma zilei de naştere a fiecărui cetăţean, consultaţiile preventive ulterioare urmând să fie programate de către medicul de familie şi persoana examinată în funcţie de riscul de afecţiuni identificat, a afirmat oficialul.
Aflăm că, în funcţie de grupa de vârsta şi gen se stabileşte riscograma, un formular asemeni unei „liste de verificare”, care cuprinde toate întrebările, examinările şi, după caz, analizele specifice pentru fiecare grupă de vârsta precum şi concluzia medicului privind riscurile individuale depistate, nivelul acestora şi intervenţiile recomandate. Riscograma are întrebări ţintă standard pentru mai multe grupe de vârstă. Se are în vedere aplicarea unei riscograme sintetice, simplificate faţă de cea aplicată în Programul naţional de evaluare a stării de sănătate din 2007-2008, ajustată după ultimele dovezi ştiinţifice.
Tipul de investigaţii care sunt făcute sunt particularizate în funcţie de riscurile pe care le are o persoană:
– Consultaţia preventivă periodică se adresează populaţiei generale (adulti şi copii care se consideră/sunt consideraţi sănătoşi) şi presupune o evaluare sistematică a riscului de îmbolnăvire pentru afecţiunile cele mai frecvente/grave specifice vârstei respective. Această evaluare se realizează prin aplicarea riscogramei – întrebări specifice şi examinări ţintite la care, în funcţie de riscul specific vârstei se pot adăuga unele analize.
– În cazul persoanelor care au deja boli cronice (de exemplu, persoane cu boală cardiovasculară deja diagnosticată), consultaţia preventivă periodică nu va mai include evaluarea riscului cardiovascular, acesta fiind monitorizat activ prin altă categorie de consultaţii (de tip cronic) şi anume consultaţiile de monitorizare activă pentru risc cardiovascular crescut). În schimb, vor fi utilizate celelalte rubrici ale „riscogramei” pentru a inventaria şi documenta protecţia faţă de alte riscuri specifice vârstei (cancer, depresie), precum şi comportamentele cu risc legate de stilul de viaţă.
”Atât pentru persoanele sănătoase evaluate pentru stabilirea riscului individual cât şi pentru persoanele depistate cu risc crescut evaluarea clinică şi investigaţiile se vor face conform recomandărilor de bună practică bazate pe dovezi şi enunţate în ghiduri şi protocoale de practică pe care le vom adopta prin consens cu comisiile de specialitate relevante. Analizele de screening asigurate sunt cele stabilite în riscogramă”, a explicat șeful de la Sănătate.
Investigaţiile se recomandă în general pe baza ipotezei diagnostice iniţiale (boala suspectată cu cea mai mare probabilitate), cu scopul de a o confirma sau infirma şi vor fi alese cele care au cea mai mare valoare de predicţie pentru diagnosticul respectiv, cu evitarea explorărilor nerelevante.
Într-o situaţie în care, pe parcursul episodului acut, ipoteza diagnostică iniţială se schimbă, iar buna practică impune confirmarea paraclinică, este evident că aceasta va fi făcută.
”Un alt principiu este evitarea investigaţiilor dublate, triplate, prin transmiterea tuturor informaţiilor, trimiterea pacientului de la un doctor la altul. Deşi sistemele informatice nu permit încă vizualizarea electronică instantanee de către medici a rezultatelor investigaţiilor făcute la recomandarea colegilor lor în cadrul unui episod de boală, aceste informaţii pot fi identificate de administratorii de sănătate în timp real. Astfel, pacientul va fi responsabilizat să ofere rezultatele investigaţiilor anterioare şi medicilor la care va fi trimis”, a declarat secretarul de stat în Ministerul Sănătății Adrian Pană.
De exemplu, dacă o persoană are cinci probleme noi pe an le poate explora pe toate, cu ocazia consultaţiile preventive, ţinând cont de ghiduri, de explorările deja făcute şi de relevanţa lor. Se are în vedere elaborarea de criterii clare pentru recomandarea investigaţiilor scumpe, dar şi pentru repetarea investigaţiilor, explică Adrian Pană.
