Atentie, parinti! Pericolul din spatele unei bacterii

0

Escherichia coli este o bacterie care “locuieste” in tubul digestiv. Majoritatea tipurilor de E.coli sunt inofensive, sunt insa cateva extrem de periculoase – pot produce infectii severe, diaree, complicatii grave la copii!

Escherichia coli enterohemoragica subtipul 0157-H7 produce o endotoxina (verotoxina), toxina shigalike. Un varf al incidentei infectiei cu acest tip se inregistreaza vara si in prima parte a toamnei, precizeaza autoritatile de sanatate publica din Valcea.

Mai sunt si alte tipuri implicate in infectii severe (O104:H4, O121, O26, O103, O111). Unele tipuri de Escherichia coli pot produce diaree.

Cum se transmite?

Rezervorul pentru aceasta bacterie este tractul intestinal al animalelor domestice (in speciale vita), iar contaminarea se poate produce prin:

– consumul de carne insuficient preparata termic;
– contactul legumelor/fructelor cu carne cruda (contaminata) – de aceea acestea trebuie manipulate separat la gatire
– lapte nepasteurizat/nefiert (mare atentie la “curele” cu lapte crud!);
– fructe si legume nespalate corespunzator;
apa contaminata, fie de baut (atentie la fantani, izvoare), fie prin scaldatul in ape contaminate (inclusiv apa din piscine insuficient clorinate);
– mai rar, dar posibil, prin contact cu o persoana infectata(care nu respecta regulile de igiena: spalat pe maini dupa folosirea toaletei);
– contactul cu animale;

Cum se manifesta?

Tabloul clinic este unul tipic pentru o enterocolita. Debutul, uneori chiar si evolutia din primele zile, nu ridica foarte mari probleme, mai ales in situatiile in care parintii s-au mai confruntat cu cazuri de diaree. Deci, avem:
– febra, frisoane, uneori chiar convulsii febrile;
– stare generala alterata, indispozitie, somnolenta(accentuata mai ales daca exista pierderi masive prin varsaturi, diaree);
– inapetenta, refuzul alimentatiei solide;
– greturi, varsaturi;
– dureri abdominale colicative, crampe;
– scaune sanghinolente, moi, apoase, cu durere in timpul eliminarii.

Uneori, infectia poate fi precedata de o infectie respiratorie (rinofaringita acuta).

Cu cat varsta copilului este mai mica, cu atat exista mai mult pericolul aparitiei sindromului de deshidratare. Este important ca la primele semne de boala sa luati legatura cu medicul curant sau, dupa caz, sa va prezentati la camera de garda a unui spital pentru diagnostic si tratament corespunzator.

Marea majoritate evolueaza favorabil, sub tratament de reechilibrare hidroelectrolitica, antidiareice(ideal sa nu se administreze fara recomandare medicala, acestea incetinesc tranzitul intestinal si cresc durata pe care bacteria o “petrece” in intestin, crescand astfel riscul eliberarii de toxine), tratament antibiotic (folosirea lui este discutabila, majoritatea studiilor sustin ca ar precipita instalarea SHU) si regim igieno-dietetic.

Cum se diagnosticheaza?

Diagnosticul clinic este sugerat de simptomele prezente corelate cu examinarea copilului, insa necesita “cautarea” cauzei pentru a putea administra un tratament corespunzator. Este important de diferentiat enterocolitele virale (de exemplu cea cu rotavirus) de cele bacteriene, respectiv parazitare pentru a
evita administrarea inutila de antibiotice. Din pacate, in peste 40% din cazuri nu se poate identifica agentul cauzator.

In cazul in care se decleaza tipul de coli enterohemoragic, tratamentul antibiotic este discutabil, sunt studii in care se sustine ca ar creste riscul de aparitie a sindromului hemolitic uremic. Acesta este motivul pentru care nu se recomanda tratament antibiotic fara a efectua analize de laborator!

Care este tratamentul?

Daca sindromul de deshidratare este sever, atunci se impune internarea copilului pentru hidratare pe vena (perfuzii) necesara pentru a suplini pierderile de apa si electroliti secundare varsaturilor si diareei dar si pentru a oferi o pauza de refacere a tubului digestiv. Ulterior se reia alimentatia , insa treptat cu asa numita dieta de tranzitie care sa asigure refacerea treptata a mucoasei intestinale.

Cazurile mai putin severe pot fi tratate la domiciliu, insa numai dupa un consult de specialitate in prealabil.

a) Rehidratare:
sarurile de rehidratare – se gasesc sub forma de pliculete care se prepara cu apa fiarta si racita conform indicatiilor si se administreaza incet, cu lingurita pentru a suplini pierderile inregistrate; cantitatea, ritmul si durata de administrare trebuie recomandate de medic in functie de greutatea
fiecarui copil in parte precum si de gradul sindromului de deshidratare; sunt si sucuri pentru rehidratare orala(Hipp ORS) care sunt mai bine acceptate de catre copii, avand adaugat orez , morcov,mar;
apa, ceaiuri (indulcit cu glucoza pulvis 5% – se gaseste in farmacii), apa de orez (mucilagiu de orez), supa de morcovi;toate acestea se ofera in cantitati mici pentru a testa toleranta digestiva;

b) Regim igieno -dietetic:
– in functie de varsta se poate administra orez, apa de orez (poate fi folosita si la prepararea formulei de lapte praf), supa de morcovi, piure de morcovi cu orez,branza de vaci, telemea de vaca, banane, afine, “uscaturi“(paine prajita, covrigi sarati, grisine), apoi in zilele ce urmeaza supa de carne slaba, orez cu carne, revenindu-se usor la regimul anterior in functie si de evolutia aspectului si consistentei scaunelor;
– la bebelusii alaptati se continua alaptarea, nu se introduce o formula de lapte fara lactoza!
– formulele de lapte praf ar trebui inlocuite cu formule speciale, fara lactoza, deoarece agentul cauzator ataca celulele intestinale(locul unde se produce digestia si absorbtia), diminuand astfel cantitatea de lactaza(enzima care digera lactoza); astfel apare intoleranta secundara la lactoza (de cele mai multe
ori o perioada limitata, de 1-2 saptamani). Acesta este motivul pentru care se restrictioneaza consumul de lapte si se introduce laptele fara lactoza.

c) Tratament simptomatic:
antidiareice, antisecretorii: de tipul Hidrasec (nu este sare de rehidratare, este un medicament antisecretor), Smecta; dozele, ritmul si durata de administrare difera in functie de varsta,cauze si simptomele prezente; chiar daca se pot achizitiona de la farmacie fara retata, in cazul infectiei cu ecoli
enterohemoragic, acestea se administreaza strict la indicatia medicului – intarzie tranzitul intestinal si astfel cresc durata de timp in care bacteria poate produce toxine, implicit crescand actiunea distructiva a acestora
probiotice (Biotics, Enterolactis, Ecoflorina, Linex) – asigura o refacere mai rapida si scad durata de evolutie a bolii;
– antispastice, antiemetice (Emetiral, Metoclopramid): strict la recomandarea medicului.
antitermice(daca se asociaza febra): paracetamol, ibuprofen

d) Tratament etiologic (al cauzei):
– chiar daca este o infectie bacteriana, utilizarea antibioticelor este discutabila, existand riscul ca acestea sa precipite instalarea sindromului hemolitic uremic; administrarea se face strict la indicatia medicului in functie de fiecare caz in parte;

Evolutia in general este buna, fara aparitia de complicatii severe; mai mult, sunt adulti care pot contacta infectia iar simptomele sa fie minime, de aici si riscul crescut de a contamina alte persoane daca nu se respecta masurile de igiena.

Care este riscul de sindrom hemolitic uremic?

Sindromul hemolitic uremic est o asociere de manifestari:
– anemie(hemolitica, microangiopatica)- de cele mai multe ori necesitand transfuzii;
– trombocitopenie- cu tulburari in coagulare;
– insuficienta renala acuta

Intr-un procent foarte redus din cazuri, apare aceasta complicatie, cei mai predispusi fiind copilasii mici (sub trei ani, desi se descriu cazuri si la varste mai mari) si varstnicii.

Nu doar Escherichia coli enterohemoragic poate determina acest sindrom; sunt si alte bacterii (shigella, salomella, streptococul pneumoniae, Campilobacter)  dar si virusi(coxakie, ebv, virusul varicelo-zosterian, etc), precum si stari neinfectioase (boli sistemice-lupusul eritematos sistemic, boli maligne, postransplant).

La 5-10, uneori chiar 14 zile de la debut, se instaleaza un proces inflamator (edem) cu formarea de microtrombi (coagulare a sangelui) cu afectarea rinichilor (insuficienta renala acuta) dar si cu aparitia consecutiva a unei anemii(hemolitica) si a unei trombocitopenii severe(scade nr trombocitelor);
apar si anomalii de coagulare, rezultatul fiind un tablou clinic extrem de grav. Tratamentul este foarte complex, tinand cont de toate organele afectate.

In prezent, riscul de deces este sub 10%. Orice diaree cu sange necesita obligatoriu prezenta la medic si efectuarea de investigatii suplimentare.

Share.

Leave A Reply