Staphylococcus aureus (Stafilococul auriu)

Staphylococcus aureus este o bacterie patogena din genul Staphylococcus, care poate produce infectii supurative sau septicemii la om si animale. Formele de manifestare ale acestor infectii sunt variate: impetigo, piodermite, stafilodermii, pneumonie stafilococica, Sindromul SSS  (numit si sindrom Lyell). Se deosebeste de alte specii ale genului prin faptul ca este coagulazo-pozitiv.

Stafilococii sunt bacterii de forma rotund-ovalara (coci), gram pozitivi (se coloreaza cu colorant Gram), cu un diametru de 0,5-1,5 µm, dispusi caracteristic in gramezi (ca si ciorchinele de strugure).

Genul Staphylococcus cuprinde aproximativ 27 de specii de stafilococi, dintre care cele mai des asociate cu infectii umane sunt, in ordinea frecventei: Staphylococcus haemolyticus, Staphylococcus lugdunensis, Staphylococcus saprophyticus si Staphylococcus schleiferi. Pot produce o gamǎ largǎ de infectii, a caror gravitate si localizare variaza de la infectii superficiale ale pielii pana la infectii ce pun viata in pericol, ca de exemplu septicemia sau meningita.

Cuprins:

1. Generalitati
2. Epidemiologie
3. Intoxicatii Staphylococcus aureus
4. Infectiile stafilococice – Staphylococcus aureus
5. Tratament
6. Tratament naturist

Staphylococcus aureus – epidemiologie

In functie de capacitatea de a secreta o enzima numita coagulaza (care poate coagula plasma), stafilococii se impart in coagulazo-negativi si coagulazo-pozitivi.

Stafilococii coagulazo-negativi sunt ubicuitari (se gasesc peste tot), facand parte din flora normala a organismului, gasindu-se in orofaringe, tractul gastro-intestinal si uretra anterioara. Produc frecvent infectii intraspitalicesti, ei fiind rezistenti la unele dezinfectante si antiseptice sau apar la cei cu diverse corpuri straine (proteze, grefe, catere etc.). Supravietuiesc indelungat pe suprafete uscate. Transmiterea se poate face direct interuman sau prin intermediul unor obiecte (prosoape, lenjerie).

Dintre stafilococii coagulazo-pozitivi, o singura specie este patogena pentru om: Staphylococcus aureus sau Stafilococul auriu, numit astfel dupa culoarea galben-aurie a coloniilor bacteriene obtinute pe medii de cultura.

Stafilococul auriu rezista 60 de minute la 60 °C, supravietuieste in produse uscate cateva luni si rezista la actiunea alcoolului etilic 70° aproximativ 10 minute. Se gaseste in mod normal pe pielea si mucoasele omului, dar si a altor mamifere precum si la pasari. Este prezent pe mucoasa nazala la 30% dintre persoanele sanatoase, procentajul fiind mai ridicat la personalul sanitar din spitale, pacienti dializati, diabetici si cei ce folosesc droguri intravenoase. Colonizarea nou-nascutului cu stafilococ auriu are loc la nivelul bontului ombilical, suprafata pielii si zona perineala.

Manifestari clinice – Staphylococcus aureus

Manifestarile clinice ale infectiilor produse de stafilococul auriu se datoreaza fie toxinelor secretate de acesta – intoxicatii, fie inmultirii bacteriene – infectii.

Intoxicatiile stafilococice sunt:

• sindromul pielii oparite
• toxiinfectia alimentara
• sindromul toxic

Principalele infectii sunt cele purulente, dintre care cele mai frecvente sunt:

• infectii ale pielii: furuncule, acnee, foliculite, orjelet, suprainfectiile plagilor
• infectiile tesutului subcutanat: mastite, hidrosadenite, abcese
• infectii respiratorii: faringite, bronsite, pneumonii, empieme
• infectii ale scheletului: artrite, osteomielite
• infectii generalizate: meningite, septicemii, endocardite cu diseminari secundare cu formare de abcese in diferite organe

Intoxicatii – Staphylococcus aureus

Sindromul socului toxic (SST)

SST este o intoxicatie acuta amenintatoare de viata, caracterizata prin:

• debut brusc cu febra si alte simptome: greata, varsaturi, dureri abdominale, diaree, dureri musculare, cefalee, dureri in gat etc.
• eruptie maculara caracteristica, care apare dupa primele doua zile de boala
• hipotensiune arteriala, cu ameteli si sincope la ridicarea in ortostatism
• disfunctii pluriorganice, cu afectarea a cel putin trei organe dintre: tractul gastrointestinal, sistemul muscular, mucoase (genitala, conjunctivala, orofaringiana), rinichi, ficat, celule sangvine (trombocitopenie), sistemul nervos central; caracteristic in SST aparut in perioada menstruala este eritemul si inflamatia mucoasei vaginale insotita de scurgeri vaginale purulente
• descuamatia caracteristica a pielii la 1-2 saptamani de la debutul bolii: incepe cu o descuamare furfuracee (marunta) a pielii de pe torace, fata, extremitati, urmata ulterior de descuamare in lambouri (grosolana, in bucati mari) a palmelor, plantelor si degetelor.

Pentru aparitia acestui sindrom, un individ trebuie sa fie colonizat sau infectat cu o tulpina toxica de Staphylococcus aureus si trebuie sa nu aiba un nivel protector de anticorpi; astfel SST este o boala a tinerilor mai ales, deoarece 90% dintre adulti poseda anticorpi impotriva toxinelor care provoaca SST.

Factori favorizanti sunt:

• perioada menstruala la femei, dar poate aparea si ca o complicatie a folosirii metodelor contraceptive locale, a lauziei, avortului septic, chirurgiei ginecologice
• leziuni tegumentare de diverse etiologii: arsuri chimice, termice, intepaturile insectelor, leziuni date de varicela, plagi chirurgicale.

Tratamentul SST implica decontaminarea focarului care produce toxine, administrarea antibioticelor antistafilococice, sustinere volemica (hidratare) si tratamentul disfunctiilor de organ.

Sindromul stafilococic al pielii oparite

Acest sindrom se refera la o serie de boli cutanate de severitate variabila provocate de Staphylococcus aureus care produce toxina exfoliativa (exfoliantina). Cea mai severa forma este numita boala Ritter la nou-nascuti si necroliza epidermica toxica la varstnici; alte forme mai putin severe sunt pemfigusul neonatal si impetigo bulos.

Clinic, debuteaza cu o eruptie eritematoasa, initial in jurul ochilor si gurii, care se extinde apoi spre trunchi si extremitati; in cateva zile incepe zbarcirea si descuamarea tegumentelor, care capata un aspect asemanator cu pielea oparita; zonele denudate raman rosii stralucitoare si sunt o poarta de intrare pentru diverse bacterii si o cale prin care se pierd lichide si electroliti, la fel ca si in arsurile termice. Dupa aproximativ 48 ore zonele denudate se usuca si incepe o noua descuamare. Evolutia bolii este in medie de 10 zile, mortalitatea prin hipovolemie si infectii fiind insa semnificativa.

Tratamentul include administrarea de antibiotice antistafilococice, lichide, electroliti si tratamentul local al zonelor denudate.

Toxiinfectia alimentara stafilococica

Apare ca urmare a ingestiei alimentelor contaminate cu enterotoxine stafilococice. Principalele alimente care se pot contamina sunt preparatele din carne si prajiturile cu crema, deoarece stafilococii se dezvolta in mediu bogat in proteine si zahar; prepararea termica distruge stafilococii, dar nu si enterotoxinele, care sunt stabile termic.

Cel mai important factor de risc pentru toxiinfectia alimentara stafilococica este consumarea alimentelor lasate la temperatura camerei o perioada mai indelungata, in special in anotimpul cald, timp care permite stafilococilor sa secrete toxinele.

Simptomele debuteaza in scurt timp dupa ingestia alimentelor, cu greturi, varsaturi, dureri abdominale si diaree uneori severa.

Infectiile stafilococice – Staphylococcus aureus

Infectiile pielii si ale tesuturilor moi

Staphylococcus aureus este cel mai obisnuit agent al infectiilor pielii si tesuturilor moi, infectiile fiind produse de obicei de catre flora proprie (care colonizeaza tegumentele si mucoasele).

• Foliculita – este infectia foliculului pilos (radacina firului de par) si apare ca o pustula galbena, rotunjita, inconjurata de o zona rosie.
• Furunculul – este infectia necrotica a zonelor profunde ale unui folicul pilos, localizat pe fese, fata, gat; este dureros, sensibil si se pot insoti de febra si alte manifestari generale.
• Carbunculul – este infectia profunda a unui grup de foliculi pilosi; este foarte dureroasa, fiind insotita de alterarea starii generale si febra, aparand frecvent la barbatii adulti si varstnici, cu localizare pe ceafa, umeri, solduri si coapse.
• Panaritiul – infectia pliurilor laterale ale unghiilor este frecvent determinata de Staphylococcus aureus.
• Celulita – infectia intinsa a tesutului subcutanat poate fi produsa de S. aureus, desi mai frecvent este determinata de streptococi.
• Erizipelul – o eruptie cu margini ridicate, bine delimitata, este o infectie superficiala a dermului si tesutului subcutanat, produsa uneori si de Staphylococcus aureus, desi mai frecvent are etiologie streptococica.

De asemenea, Staphylococcus aureus poate determina infectarea secundara a plagilor traumatice sau chirurgicale.

Tratamentul acestor infectii consta in administrarea de antibiotice antistafilococice local si/sau sistemic si ingrijirea leziunilor locale, unde este cazul si drenaj chirurgical (furuncul, carbuncul).

Infectiile respiratorii

Infectiile respiratorii cu Staphylococcus aureus se pot produce fie datorita florei de la nivelul orofaringelui, fie datorita diseminarii hematogene a stafilococilor, de la un focar intravascular de infectie (endocardita inimii drepte, tromboflebita septica). Infectiile cu stafilococ pot fi localizate oriunde la nivelul tractului respirator, determinand: rinofaringite, faringo-amigdalite, traheite, bronsite, pneumonii, empiem, sinuzite.

Etiologia stafilococica a pneumoniei este neobisnuita, dar cand apare poate avea o evolutie severa. Factori predispozanti pentru pneumonia stafilococica sunt: institutionalizarea in unitati de ingrijire a bolnavilor cronici, antibioterapia folosita recent, spitalizarea, intubatia traheala, infectii respiratorii virale, boli cronice sau care se insotesc de imunodepresie.

Infectiile sistemului nervos central

Staphylococcus aureus ajunge la nivelul sistemului nervos central fie pe cale hematogena (prin sange), de la o endocardita cel mai frecvent, fie prin extindere directa de la o infectie a tesuturilor vecine: oasele craniului, sinusuri, infectii ale pielii si tesuturilor moi de la nivelul fetei.

• Abcesul cerebral – poate aparea prin extindere directa de la o sinuzita, de la infectia stafilococica a tesutului moale, de la un traumatism penetrant sau o plaga chirurgicala, sau prin diseminare hematogena de la o endocardita infectioasa.
• Meningita purulenta – poate insoti abcesul cerebral sau apare independent de acesta.
• Empiemul subdural – se produce prin extindere directa de la o osteomielita a craniului, dupa interventii chirurgicale sau traumatisme, ori de la o sinuzita.
• Abcesele epidurale spinale – pot aparea in relatie cu osteomielita sau infectia discului vertebral, in timp ce abcesele epidurale cerebrale apar dupa sinuzite, traumatisme sau interventii chirurgicale.

Staphylococcus aureus este cauza cea mai obisnuita de tromboflebita intracraniana septica – care apare, de obicei, dupa o sinuzita, mastoidita sau o infectie stafilocica a tesuturilor moi ale fetei. Adesea aceste infectii pot coexista: astfel, meningita poate insoti un abces cerebral, o flebita intracraniana, iar flebita poate insoti abcesul epidural sau empiemul.

Infectiile tractului urinar

Staphylococcus aureus este o cauza neobisnuita a infectiei tractului urinar. De obicei, apar secundar interventiilor asupra vezicii urinare: cistoscopia, sondaj vezical etc. In absenta unor manevre urologice, prezenta Staphylococcus aureus in urina trebuie sa ridice suspiciunea diseminarii hematogene a infectiei frecvent de la o endocardita stafilococica, avandu-se in vedere si existenta unui abces la nivel renal.

Infectiile endovasculare

Stafilocul auriu este una dintre cauzele cele mai frecvente de endocardita bacteriana acuta, atat pe valve native, cat si pe protezele valvulare, valvele cele mai frecvent afectate fiind valvele mitrale si aortice.

La consumatorii de droguri intravenoase apare mai frecvent endocardita inimii drepte cu afectarea valvei tricuspide. Endocardita stafilococica are o rata crescuta de mortalitate (40-60%), atat prin tulburarile cardiace pe care le antreneaza, cat si prin diseminarea hematogena a infectiei cu aparitia septicemiei, meningitei, abceselor cerebrale si abcese in diferite alte organe etc.

Infectiile musculo-scheletale

Staphylococcus aureus este cea mai frecventa cauza de osteomielita acuta la adulti si una dintre principalele cauze la copii. Se produce prin diseminare hematogena sau prin extindere directa de la un focar infectios. La adulti, localizarea cea mai frecventa este corpul vertebral, in timp ce la copii se localizeaza frecvent la nivelul metafizelor oaselor lungi (unde vascularizatia este mai bogata).

Clinic, apare durere locala insotita de febra si alte semne generale. O forma particulara de osteomielita este cea asociata cu protezele articulare sau cu dispozitivele de fixare interne sau externe.

Durerea, febra, inflamatia si scaderea mobilitatii sunt semnele care pot aparea in osteomielita protezelor. In multe cazuri se produce desprinderea protezei necesitand indepartarea chirurgicala a acesteia.

Artrita septica este localizarea infectiei la nivelul articulatiei, stafilococul auriu fiind cea mai frecventa etiologie la adulti. Factori predispozanti pentru artrita septica sunt: utilizarea de droguri intravenoase, artrita reumatoida sau alte afectiuni articulare, traumatisme, utilizarea sistemica sau intraarticulara a steroizilor. Localizarile cele mai des intalnite sunt genunchii, articulatia soldului si articulatia sacro-iliaca. Pe langa tratamentul cu antibiotice, aceasta forma mai necesita si drenajul articular.

Infectia muschilor cu Staphylococcus aureus – polimiozita, este rara, aparand mai frecvent in zonele tropicale si, de obicei, la pacienti cu boli de fond (diabet zaharat, alcoolism, boli hematologice, afectiuni maligne etc.)

Tratament – Staphylococcus aureus

Tratamentul infectiilor cu Staphylococcus aureus cuprinde tratament cu antibiotic, alaturi de care sunt necesare si drenajul colectiilor purulente, indepartarea tesuturilor necrozate si a corpurilor straine. Deoarece in prezenta unor corpuri straine (proteze, catetere, pacemaker), este aproape imposibil de eradicat infectia cu Staphylococcus aureus, de cele mai multe ori acestea trebuie indepartate.

Tratamentul cu antibiotic

Inca din anii 1950-1960 a fost semnalata o crestere rapida a rezistentei tulpinilor stafilococice, in general, si mai ales la Staphylococcus auriu la antibiotice. Efectuarea antibiogramei a devenit, astfel, obligatorie pentru toate tulpinile de Staphylococcus aureus izolate din diverse infectii.

Durata tratamentului si calea de administrare difera in functie de localizare, severitate, imunitatea gazdei si raspunsul la tratament; bacteriemia necesita 2-4 saptamani de tratament cu antibiotic parenteral, osteomielita acuta si endocardita acuta 4-6 saptamani, in timp ce osteomielita cronica necesita pana la 6-8 saptamani de tratament parenteral.

Tratament naturist Staphylococcus aureus

Cercetarile medicale realizate in ultimii 15 ani in Departamentul de Cercetare al Mierii al Universitatii Waikato din Noua Zeelanda au dovedit ca mierea de Manuka cu factor UMF mai mare de 10 este eficienta in distrugerea Staphylococcus aureus.

Directorul departamentului, Dr. Peter Molan, a clasificat mierea de Manuka in functie de puterea antibacteriana, introducand factorul UMF (en. Unique Manuka Factor). Mierea clasificata cu UMF 10+ si peste poate fi folosita in mod eficient pentru rezolvarea unor probleme de sanatate.

Trebuie notat ca nu toata mierea de Manuka are factor UMF si, in consecinta, nu are calitatile terapeutice ale acesteia. Mierea de Manuka este testata in laboratoare atestate si autorizate de Active Manuka Honey Association (AMHA). Numai mierea care are factor UMF este, apoi, certificata si clasificata, in functie de calitatile ei antibacteriene.